Silezia

Acum cateva minute am citit pe blogul unui prieten primele reactii subsecvente unei excursii pe care acesta a intreprins-o la Wroclaw, capitala Sileziei Superioare, provincia de SV a Republicii Polone.

Mi-a facut placere sa regasesc acolo, printre informatii si fotografii, propriile-mi amintiri despre oras, de la vizita mea de-acum fix doi ani, prilejuita de concertul pe care Metallica l-a dat 200 de km mai la est, la Chorzow, in giganticul bazin minier al Sileziei Inferioare.

Wroclaw este daca nu cel mai frumos oras polonez, atunci cu siguranta in plutonul fruntas al unui astfel de clasament, pe care-l imparte cu mai titratele Varsovia (capitala), Gdansk (unul dintre cele mai mari porturi ale nordului Europei Centrale si "leaganul" Solidaritatii) sau Cracovia (Perla Coroanei turistice lese).

Timp de mai multe secole, Breslau (numele german) a fost o minge in jocul de tenis de masa al marilor puteri care incastrau (da, termenul e corect) tara, Prusia si Rusia infruptandu-se in cel putin trei randuri din Polonia.
La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, dupa 6 ani de ocupatie nazista si miliarde de bombe Aliate care l-au redus la o gramada de moloz, Breslau a redevenit Wroclaw, si datorita spiritului admirabil al poporului polonez, si-a recapatat mult mai mult decat numele - stralucirea si pedigree-ul.

Datorita timpului meu limitat, imposibilitatii curente de-a afisa fotografii cat si solidaritatii cu niste oameni care stiu mult mai bine cum sa enumere atractiile orasului, aleg sa va trimit la pagina lui Stefan (www.haiafara.blogspot.com), care are avantajul de-a avea proaspete in minte aceste informatii, si la Cristian "Matash" Matache (www.cristianmatache.blogspot.com) pentru referinte daca nu despre Wroclaw, macar o cuprinzatoare "recenzie" a Cracoviei.

Wroclaw se prea poate sa ocupe mai putine pagini in brosuri decat Paris, Roma sau Barcelona, insa nu este asa departe de acesti "monstri sacrii" pe cat v-ati imagina. Parcurile generoase, cladirile restaurate cu o migala sora cu obsesia a mesterilor restauratori polonezi, faimosi in toata lumea, mancarea exceptionala (mai stiti nalesniki ?), curatenia, ostrovul ("insula" pe care e asezat cartierul teologic), toate acestea, cuplate cu o vibranta viata culturala, constituie tot atatea ratiuni demne de luat in seama cand vizati o excursie in Europa Centrala.

Noi, cei 7 metalisti, am ajuns in Wroclaw in seara zilei de 27 mai 2008, via Budapesta, Bratislava si Praga.
Concertul din Chorzow, si care inaugura turneul european care a cuprins, doua luni mai tarziu, si Bucurestiul, era programat a doua zi, la 150 km in est, in bazinul minier Silezian, langa Katowice.
Noaptea ne-am petrecut-o, din carente organizatorice si prea mult exces de zel al unora dintre noi, care tineau mortis sa dormim la cort in fiecare noapte, intr-un motel de la periferia orasului, de altfel foarte curat si ok. Treaba e ca eram, dupa cum am spus, 7, si Cristi Matache inca nu se operase de polipi...intelegeti voi.

In dimineata zilei de 28, am "plantat" masina undeva, intr-o parcare, si am purces la pas, sa ne imbatam de Wroclaw. Lucru pe care de altfel l-am si reusit, fiindca, din ratiunile de mai sus si din altele pe care le veti gasi in blogurile pontate, Wroclaw e un oras deosebit de sincer si agreabil.

Am vizitat tot centrul, ostrovul, unul din parcuri, am mancat pe cinste la o cantina super retro, la care serveau doamne grase cu boneta si halate albe, exact ca la noi pe vremuri, cantine care aveam sa constat, in vizitele mele ulterioare in Polonia, ca sint foarte populare si prezente, am urcat turnul celei mai inalte catedrale, pentru a fi martorii unei panorame exceptionale. Cristina Radu s-a suparat rau pe mine atunci c-am scos "atuul prieteniei" din maneca, silind-o sa-si scape din brate un "NU" mult prea uzitat, dar odata ajunsa sus, si pe ea au incercat-o aceleasi senzatii benefice.

Cand dupa-amiaza ameninta sa se transforme in seara, ne-am reluat locurile in microbuzul Vito, proprietate personala al unuia dintre noi (inainte de Wroclaw, "unul" era Ion Dima, prietenul meu de-o viata, dupa Wroclaw, era insotitorul nostru, si nimic mai mult - in orasul asta am aflat si cam cat era pretuita prietenia noastra), si am uschit-o urgent spre James & Co., pe care i-am vazut in acea seara, dupa o pauza de noua ani !

In ziua urmatoare, dupa ce am innoptat in Katowice, in drum spre Cracovia am vizitat lagarul de concentrare Auschwitz-Birkenau, din localitatea Oswiecim... si a fost unul din momentele in care "the big picture" ti se implanta, brutal, in ochi si discernamant, fortandu-ti o optica globala, care sa nu-ti cuprinda doar propria-ti fiinta.

Dar despre infernul de la Auschwitz, poate o sa scriem impreuna maine.

Andrei