Prietenul meu...

...este cel mai bun prieten pe care as fi sperat sa-l am.
E mereu acolo c-o vorba buna, spusa pe un ton clontzoso-gutural, si intotdeauna are-n tolba giumbuslucuri si o desaga de saga menite sa transplanteze un ditamai zambet pe orice fata, fie ea cat de innorata.

Prietenul meu e politicos, si saluta intotdeauna pe oricine. E mereu afabil, si as putea jura ca sangele lui e plin de amfetamine, fiindca i-am vazut recent fotografia in DEX la cuvantul "energie".

Prietenul meu are un talent nemaivazut de a-si face prieteni si cunostinte noi fara un efort aparent; chiar si la fete are mai mult succes decat mine (si voi, ceilalti prieteni ai mei, stiti ca asta nu-i putin lucru !).

Prietenul meu e cel mai tare la mima, fiindca nici nu trebuie sa rosteasca indiciile, il ajuta expresivitatea sa exceptionala.

Prietenul meu castiga intotdeauna la concursul de cine se pisa mai mult...si cu siguranta castiga la cel de care se pisa mai des !

Prietenul meu poate manca orice: lemne, pietre, carti de joc, plastic, ba odata a "ras" de unul singur jumatate de plaja la Portita.

Prietenului meu ii plac plimbarile, desi nu e un tip nestatornic. E doar indragostit de orice lucru inedit, si aerul liber il umple de inspiratie. Iar el umple aerul de...altceva. Mai greu.

Prietenul meu este tot timpul cu zambetul pe buze si cu limba pe nas, e o oda inchinata culorii galbene si miilor ei de nuante.

Prietenul meu...se numeste Amos. Amo, amare, din prima conjugare.

Mereu.

A.